de Psiholog Lizetta Mihaila
Ti s-a intamplat vreodata ca intr-o seara, in timp ce-i pregateai ghiozdanul copilului pentru gradinita sau pentru scoala, sa descoperi in el un obiect (jucarie sau rechizita) care sa nu apartina micutului tau? In acel moment, primul gand care iti vine este ca obiectul a fost imprumutat de la un coleg, sau, mai rau, a fost furat. Pentru a sti cum sa procedezi in astfel de cazuri, trebuie sa tii cont mai ales de varsta copilului.Daca ai un copil pana in 6 ani, nu trebuie sa-ti faci griji foarte mari, deoarece prescolarii nu fac inca diferenta intre “al meu” si “al altuia”. Copilul este la varsta la care isi doreste tot ce vede si vrea sa aiba tot ceea ce il atrage. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa lasam lucrurile asa, motivand ca “este prea mic si nu stie”. Dimpotriva, este nevoie sa-i explicam prichindelului ca obiectul respectiv trebuie inapoiat celui de la care l-a luat si chiar sa-l indemnam pe el sa faca lucrul acesta. Daca are peste 3 ani, il putem invata sa-si ceara iertare persoanei pagubite.
Acest moment este un bun prilej sa stai de vorba cu micutul tau, daca n-ai facut-o pana acum, despre ce inseamna “a imprumuta” ceva (cerand voie si inapoind obiectul imprumutat) sau a “fura” (provocandu-i o mare durere celui care nu-si mai gaseste masinuta preferata, de exemplu).
Niciodata sa nu recurgi la pedeapsa fizica sau la amenintari pentru a-l intimida pe copil, pentru ca este posibil ca, in loc sa inceteze acest comportament urat, sa fie tentat sa continue sa fure. Este stiut ca la varsta prescolara, daca ii spunem unui copil “Nu face asta….”, el sigur asa va face.
La un copil cu varsta peste 6 ani, incep sa se contureze notiunile de bine-rau, al meu-al tau si poate sa faca deosebirea intre “a sterpeli” cu buna stiinta sau a cere voie pentru a lua un obiect care nu-i apartine.
Daca exista episoade repetate de furt, iar copilul nu vrea sa dea nicio explicatie, sau, mai rau, nu vrea sa inapoieze obiectele, atunci parintii trebuie sa gaseasca motivul adevarat al actiunilor copilului. Acesta poate fi faptul ca se simte neglijat si vrea sa atraga atentia asupra lui (de exemplu, atunci cand este gelos pe aparitia unui fratior in familie), sau vrea sa se razbune pe doamna invatatoare pentru ca l-a certat in fata clasei, sau fura de la un copil care este tot timpul laudat si apreciat de cei din jur. La copiii mai mari, peste 9 ani, furtul poate sa apara si atunci cand exista conflicte in familie, sau parintii s-au despartit, ori in cazul in care un grup de prieteni nu-l accepta in randul lor.
La o varsta mai mare, peste 10-11 ani, apare furtul de bani, explicabil adesea prin dorinta de a se impune in fata colegilor, de a demonstra ca isi poate permite orice si parintii nu-i refuza nimic. Copilul este complexat de faptul ca nu este bagat in seama de anturaj si gaseste astfel modalitatea de a impresiona in diverse feluri: le face cinste colegilor sau isi cumpara diverse obiecte pe care ceilalti si le doresc, dar nu si le pot permite.
Dincolo de aceste motivatii, cel mai important este sa rezolvi conflictul interior al copilui si sa adopti atitudinea potrivita. Nu reactiona exagerat si nu trece la masuri extreme, ci incearca sa ajungi la o solutie prin dialog. Roaga-l sa se puna in locul celui de la care a furat si sa-si dea seama ce ar simti daca lui i-ar disparea jucaria preferata sau stiloul cel nou. Arata-ti dezaprobarea fata de acest obicei si invata-ti copilul sa pretuiasca ceea ce are. Daca totusi copilul nu pare convins de ceea ce-i spui, ajuta-l sa se redescopere ca persoana unica si valoroasa: “Poti sa demonstrezi celorlalti ca esti deosebit fiind tu insuti, cu toate calitatile pe care le ai: pictezi foarte frumos, sau canti la chitara, cunosti o limba straina, etc.” De asemenea, ii poti propune sa-si cheme colegii la el acasa, pentru a le arata expozitia de dinozauri in miniatura sau colectia impresionanta de masinute. Astfel, copilul va intelege ca exista si alte cai prin care poate castiga admiratia celorlalti, integrandu-se intr-un grup asa cum este el cu adevarat, fara a minti.
Chiar daca in zilele noastre copiii sunt “bombardati” cu foarte multe tentatii, noi, parintii, trebuie sa-i invatam sa-si controleze impulsurile si sa aleaga obiectul necesar, din multitudinea de oferte inutile. Este bine sa-i ajutam sa discearna intre dorinta si nevoie inca de mici, oferindu-le sume simbolice si explicandu-le ca, daca isi cumpara o masinuta, nu isi mai pot lua si prajitura.
Sa nu uitam sa-i incurajam pentru alegerile pe care le fac ori de cate ori s-au purtat bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu